DANUBIUS-RI este o inițiativă paneuropeană coordonată de România, ce are ca scop crearea unei infrastructuri de cercetare dedicată studiilor științifice integrate asupra sistemelor râu – mare. Urmărim evoluția sa – de la ideea de bază, fundamentată în urmă cu 25 de ani, până la finalizarea primei etape de construire a componentelor infrastructurii românești – dar analizăm în egală măsură importanța și impactul DANUBIUS-RI, viitorii ei beneficiari și modul în care poate contribui la restabilirea unei conviețuiri armonioase cu natura.
Un context nefavorabil: poluare, schimbări climatice, specii pe cale de dispariție…
Suntem tot mai conștienți de rolul important pe care îl avem ca specie în menținerea stării de echilibru atât de necesare pentru un viitor comun favorabil planetei Pământ. Vorbim tot mai des despre faptul că societatea umană trece printr-o perioadă de transformări dramatice, care afectează în chip nemijlocit acest viitor. Despre poluare, schimbări climatice și specii pe cale de dispariție, despre creșteri demografice accelerate, secătuirea biosferei sau despre despăduriri. În esență, pare că ne asumăm tot mai mult una din trăsăturile definitorii specie umane: continua noastră goană după resurse. Afimăm plini de convingere că această goană are impact negativ major asupra naturii. Viitorul pare nesigur. Unde am greșit? Armonia dintre elementele primordiale ale naturii pare compromisă în chip ireversibil. Cu toate că suntem cu toții de acord că trebuie să ne întoarcem la acel echilibrul pe care intuim că ar fi existat la inceputurile umanității, drumul de la vorbe la fapte pare încă foarte lung.
Dar poate nu e încă totul pierdut. E încă la îndemâna noastră să încercăm să ne reconciliem viitorul cu trecutul, să înțelegem natura și etapele schimbării, să ne acomodăm cu acestea pentru a le folosi în beneficiul umanității. Să ajungem astfel la una din axiomele cercetării științifice și sociale: calea directă către viitor trece întotdeauna prin trecut. Observ deci înțeleg, mă adaptez deci supraviețuiesc. Acest imperativ trebuie că a stat la baza filosofiei de viață a oamenilor preistorici, care și-au construit așezările lângă albiile râurilor. Apele pline de resurse de hrană și câmpiile fertile din apropiere au reprezentat baza primelor civilizații umane și garanția unei vieți mai bune și mai sigure. Primele așezări umane descoperite de arheologi în China, India, Mesopotamia și Egipt au fost plasate pe văile unor râuri. Încercând să evite pericolele, oamenii au început să înțeleagă rolul râurilor, să conștientizeze importanța fenomenelor naturale, cum funcționează natura și să îi respecte regulile. Nevoia de supraviețuire explică decizia lor de a construi colibe pe stâlpi, în scopul evitării inundațiilor, sau canalizarea apei și dezvoltarea unor sisteme de irigații. Adaptarea la condițiile de mediu a dus la apariția unor perioade de prosperitate. Navigația a înlesnit descoperirea pe cursul inferior al râurilor a deltelor și estuarele, zone de întâlnire dintre râu și mare, probabil unele din cele mai fertile habitate ale planetei. La rândul lor, mările au fost dintotdeauna porți către pretutindeni, surse importante de îmbogățire, dar și punți între civilizații, vechii marinari câutând întotdeauna să găsească mai întâi gurile râurilor.
Timp îndelungat, natura și oamenii au coexistat în armonie. Dar această relație simbiotică nu a fost una menită să reziste. Momentul schimbărilor dramatice a apărut odată cu intrarea în scenă a unui nou jucător important la nivel global – revoluția industrială. La sfarșitul secolului al XVIII-lea, societatea umană a ajuns într-un punct de schimbare de paradigmă. Atitudinea de deferență față de natură, ce a caracterizat perioadele de supraviețuire și, ulterior, pe cele de prosperitate, a fost înlocuită cu o atitudine plină de îndrăzneală. Omenirea a întrezărit un viitor în care ar putea stăpâni natura și astfel i-ar putea valorifica pe deplin resursele. Asemenea copiilor care se joacă cu o jucărie prea complicată, oamenii au acționat în chip nesăbuit, iar acțiunile lor au produs efecte neașteptate, cu impact negativ major asupra habitatelor naturale. Revoluția industrială a generat explozii demografice fără precedent, care au dus la creșterea uriașă a nevoii de teren, de resurse naturale și materiale de construcție, până la epuizarea aproape totală a acestor resurse în multe zone ale planetei. Râurile și gurile de râu aflate sub influența mărilor au devenit obiectul unor abuzuri dramatice, ajungând acum, în secolul XXI, unele din mediile înconjurătoare cele mai efectate. Evoluția naturală a sistemelor râu – mare, aflată într-un proces de continuă schimbare, a fost efectată în chip semnificativ. Deversările masive de ape poluate provenite din industrie, construirea de noi localități pe albiile râurilor au contribuit major la degradarea calității apei în general. Despăduririle din apropierea apelor curgătoare, generatoare de eroziuni ale solului și de colmatarea râurilor cu sedimente, au redus și ele calitatea apei și au contribuit la apariția inundațiilor în aval. Transformarea multor zone aluvionare în terenuri agricole a dus și ea la creșterea risculului ca fertilizatorii sau pesticidele să ajungă în râuri și apoi sa se reverse în mare.
Necesarul tot mai crescut de energie electrică a fost rezolvat prin construirea de baraje și uzine hidroelectrice. Toate aceste acțiuni umane au avut și efecte negative: supraviețuirea unor anumite specii de pești și a altor viețuitoare acvatice, ce depinde de deplasarea naturala între mare și partea de amonte a râurilor, este afectată de dispariția acestor coridoare de migrație. Blocarea cursurilor râurilor prin construirea de baraje presupune că sedimentele rămân în lacurile de acumulare din amonte, limitându-se astfel cantitatea de sedimente ce este transportată către gurile de râu. Nisipul și aluviunile reprezintă „materialul de construcție“ necesar apariției deltelor și plajelor, iar atunci când cantitatea acestor materiale este insuficientă, deltele încep să se scufunde, iar multe din plaje sunt în pericol de a fi distruse de curenții marini. Pescuitul în exces joacă și el un rol major în transformarea gurilor de râu, odinioară atât de bogate, în zone aproape deșertice. Schimbările climatice globale au adâugat încă un element de presiune, generând efecte negative suplimentare asupra sistemelor râu – mare. Blocate din toate părțile, râurile au început sa reacționeze. Este foarte probabil ca toate aceste cauze să fie responsabile pentru inundațiile dezastruoase din ultimele decenii.
Având toate acestea în minte, nu poți să nu te întrebi dacă ar mai fi ceva de făcut pentru a îndrepta lucrurile și ce anume. Cum ne-am putea întoarce la conviețuirea armonioasă cu natura, care să includă râurile, cu tot cu gurile lor de vărsare, dar și mările în care se revarsă? Europa se plasează în avangarda cercetării științifice în domeniul sistemelor râu – mare. Directiva Uniunii Europene „The Water Framework“, intrată în vigoare în anul 2000, reprezintă prima măsură strategică cuprinzătoare, al cărei scop este de a readuce calitatea apei și a accesului la aceasta în parametri optimi pe întregul continent. În ultimii ani, multe universități, institute de cercetare și companii private s-au implicat în efortul comun de a găsi soluții de îmbunătățire a calității habitatelor naturale din apropierea albiilor râurilor, din vârful munților până la vărsarea lor în mare. Dar mai sunt multe de facut. Travaliul trebuie să fie unul continuu. Este acum mai mult decât oricând necesar să reînvățăm procesele naturale care controlează râurile și mările, să ne asumâm rolul în această ecuație, ca și modul în care, generând schimbări, afectăm întregul sistem. Avem nevoie de studii științifice aprofundate care să privească întregul sistem râu – mare, cu o privire foarte atentă aruncată asupra zonelor de întâlnire dintre apele dulci și cele marine, în delte și estuare. În acest fel, drumul de la vorbe la fapte ar putea deveni mai scurt.
O soluție necesară: proiectul de infrastructuri DANUBIUS-RI
DANUBIUS-RI este o inițiativă pan-europeană al cărei scop este de a crea o infrastructură de cercetare dedicată studiilor științifice integrate asupra sistemelor râu – mare. Abordarea științifică tradițională, în care studiul apelor dulci și cel al apelor marine se face separat, nu a reușit să ducă la găsirea celor mai potrivite soluții. Această nouă abordare presupune cercetarea științifică interdisciplinară, necesară înțelegerii în profunzime a schimbărilor pe care le trăim. Să înțelegem cauzele acestor schimbări pentru a le înțelege efectele, dar și relația dintre ele.
Ideea de bază a DANUBIUS a început să se concretizeze în anul 1994, când Ministerul Educației Naționale și Cercetării, împreună cu GeoEcoMar, a propus înființarea Centrului Internațional de Studii Avansate pentru Sistemul Fluviul Dunărea – Delta Dunării – Marea Neagră. Ulterior, Primăria din Murighiol a dat spre administrare câtre INCDSB un teren de 10 hectare pentru construirea Centrului. În 2006, GeoEcoMar a organizat, în colaborare cu US Army Corps of Engineers, în Delta Dunării, prima dezbatere științifică internațională pe marginea conceptului de management integrat al sistemelor râu – deltă – mare. În anii următori, au avut loc mai multe reuniuni științifice pe această temă, una dintre acestea fiind Conferința Științifică Diaspora 2010, în cadrul căreia a fost creat un document științific de studiu de caz. Începând cu anul 2011, GeoEcoMar și INCDSB au dezvoltat planurile de finanțare a Centrului Internațional de Studii Avansate pentru Sistemul Fluviul Dunărea – Delta Dunării – Marea Neagră. În 2013, cele două institute naționale au pregătit propunerea de includere a infrastructurii de cercetare DANUBIUS în foaia de parcurs ESFRI (The European Strategy Forum for Research Infrastructures), iar din acel moment, aria de interes științific a cuprins toate sistemele râu – mare din Europa și din lume. În același an, DANUBIUS-RI a fost desemnat Proiect Fanion în SUERD (Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării). Un an mai târziu, Guvernul României a declarat DANUBIUS-RI „Proiect Strategic de prioritate Națională“ şi a trimis o scrisoare de angajament la Comisia Europeană și ESFRI. În 2016, DANUBIUS-RI a fost inclus în Foaia de parcurs ESFRI, iar la sfărșitul aceluiași an a început proiectul DANUBIUS-RI Preparatory Phase, finanțat prin Programul Orizont 2020, ce pregătește viitorul DANUBIUS-ERIC (European Research Infrastructures Consortium). În anul 2018, Guvernul României a început finanțarea Proiectului DANS (Strategie și acțiuni pentru pregătirea participării naționale la proiectul DANUBIUS-RI), ce a realizat documentația pentru aplicația de obținere a fondurilor structurale necesare pentru dezvoltarea și implementarea componentelor românești ale DANUBIUS-RI.
Importanța DANUBIUS-RI
DANUBIUS-RI va reuni cercetători din domenii diverse ale științei, de la cei din domeniile științelor vieții și ale pământului, până la aceia din domeniul științelor sociale și economice. Studiile științifice de excelență pe care le va susține vor facilita derularea unor proiecte științifice cu caracter interdisciplinar pe întregul areal al sistemelor fluviu – mare. Proiectul de infrastructuri va fi o platformă de colectare, analiză, modelare și prelucrare a informațiilor referitoare la sistemele râu-mare, și se va axa pe cercetarea sustenabilă a acestor sisteme de mare importanță economică și socială. DANUBIUS-RI privește sistemele râu-mare în integralitatea lor și încearcă să ofere soluții pentru provocările externe și interne cu care aceste sisteme se confruntă, fiind în măsură să acorde susţinere ştiinţifică în căutarea răspunsurilor la întrebări esențiale, cum ar fi „Cum afectează schimbările climatice globale sistemele râu – mare?”, „Cum răspund aceste sisteme la schimbările climatice globale şi la creşterea presiunilor antropice?”, „Cum afectează cerinţele societăţii sistemele râu – mare?”, „Ce se poate face ca măsurile luate în privința acestor sisteme sa fie cât mai eficiente?” În esență, DANUBIUS-RI va fi generator de cunoaștere și le va permite părților interesate să ia decizii în baza acestui plus de cunoaștere.
„Arhitectura” panuropeană a DANUBIUS-RI evidențiază rolul de coordonare pe care și l-a asumat România. Nucleul central va fi la Murighiol, în județul Tulcea, Centrul de Date DANUBIUS-RI la Galați, iar unul dintre cele mai importante supersite-uri este Supersite-ul Delta Dunării. DANUBIUS-RI va avea patru Noduri – Nodul de observație (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), Nodul de Analiză (Germania), Nodul de Modelare (Italia) și Nodul de Impact (Olanda). Oficiul de Transfer Tehnologic va fi în Irlanda. Supersite-urile DANUBIUS-RI sunt „laboratoarele vii” ale infrastructurii de cercetare. Distribuția lor arată astfel: Estuarul Elbei (Germania), Delta Rin/Meuse (Olanda), Rinul Mijlociu (Germania), Estuarul Tamisei și bazinul hidrografic Tay (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), râul și Delta Nestos (Grecia), Delta Dunării (România), Sistemul deltaic Ebro-Llobregat și Estuarul Guadalquivir (Spania), Lagunele Po Delta-Adriatica de Nord (Italia), Szigetkos-Dunărea de mijloc (Ungaria) și Lacul Luntz-Dunărea de sus (Austria).
DANS – Contribuția României la DANUBIUS-RI
Proiectul DANS a fost finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării și a avut ca obiectiv realizarea aplicaţiei de fonduri structurale pentru finanţarea construirii componentelor românești ale DANUBIUS-RI. El pregătește și viitorul program național DANUBIUS-RI, destinat comunității științifice românești, care va putea utiliza oportunitățile oferite de viitoarea infrastructură. Proiectul DANS a fost derulat în perioada mai 2018 – iunie 2019 și a fost realizat de un consorțiu format din următorii cinci parteneri: INCDSB (coordonatorul proiectului), GeoEcoMar, INCD Delta Dunării din Tulcea, Institutul de Geodinamică „Sabba Ștefănescu“ din cadrul Academiei Române și Universitatea „Dunărea de jos“ din Galați.
Nucleul Central (Hub-ul) de la Murighiol are rol de coordonare și management al întregii infrastructuri europene, viitoarele sale laboratoarele urmând a fi dotate cu cele mai moderne capacități științifice. Amplasarea Nucleului central în România a avut la bază următoarele argumente: ideea DANUBIUS-RI este o idee românească, România și-a asumat timp de mai bine de un deceniu coordonarea pentru dezvoltarea întregului proiect de infrastructuri, tot sub coordonare românească fiind continuate și planurile de dezvoltare a viitorului proiect DANUBiUS-ERIC, pregătit prin intermediul proiectului DANUBIUS Preparatory Phase. Hub-ul va fi construit pe un teren de 10 hectare și va conține un complex de laboratoare, un centru IT (prin intermediul căruia vor fi trimise date către Centrul de Date din Galați), săli de conferinţe şi elemente de infrastructură cu rol de suport. Viitoarea clădire va respecta specificul arhitectural al Dobrogei și principiile protecției mediului, fiind dotată cu panouri solare, încălzire geotermală și emisii reduse de carbon. Nucleul central va juca un rol important în cercetarea științifică interdisciplinară, în educația de la nivel universitar la cel doctoral, în domeniul protecției mediului, sprijinind comunicarea științifică dintre partenerii aflați în toate colțurile lumii. El va susține transformarea întregii zone, care este Rezervație a Biosferei și sit UNESCO, într-un „laborator viu”, fiind în în măsură să contribuie la atenuarea diferențelor existente încă între țările din Estul și Vestul Europei.
Centrul de Date este realizat de Universitatea Dunărea de jos din Galați în colaborare cu Agenția ARNIEC/RoEduNet și va fi locul unde vor fi colectate datele obținute de către întreaga infrastructură europeană. Centrul va oferi acces la date și metadate prin portalul DANUBIUS-RI, va interconecta Nucleul Central cu celelalte componente ale DANUBIUS-RI și va reprezenta o interfață între DANUBIUS-RI și Grupul Global Earth Observation.
Supersite-ul Delta Dunării reprezintă un ansamblu de staţii permanente şi puncte de observaţie poziţionate astfel încât să transforme Delta Dunării într-un adevărat „laborator natural“. El cuprinde întregul sistem Dunărea inferioară – Delta Dunării – Marea Neagră și se întinde pe un sector al Dunării în lungime de 150 de kilometri, de la Galați până la zona costieră. Amplasamentele unde se vor fi afla stațiile permanente și punctele de observație au fost selectate în areale de importanță științifică majoră și vor oferi date științifice și informații complexe și detaliate în conformitate cu agenda științifică DANUBIUS-RI. Supersite-ul Delta Dunării este compus din stații de cercetare în teren și din zone de observație, ce includ mai multe puncte de observație. Stațiile de cercetare vor fi baze pentru munca pe teren, vor oferi facilități pentru procesarea și depozitarea primară a probelor, vor avea rol în întreținerea și mentenanța punctelor de observație, vor furniza suport logistic (ambarcațiuni, echipament de teren) și vor colecta date online. Ele vor conține laboratoare de preparare a probelor de biologie, de apă și sedimente și birouri. Pentru a acoperi întregul spectru de obiective științifice, arealele de observație vor putea susține derularea de proiecte științifice multiple.
Importanța majoră a celor trei componente românești ale DANUBIUS-RI, planificate în proiectul DANS, este dată de rolul pe care fiecare dintre acestea îl va avea în contextul cercetării științifice inter- și multidisciplinare europene și internaționale. În această ordine de idei, prelungirea proiectului DANS este mai mult decât oportună. Un viitor proiect DANS 2 va face astfel trecerea de la realizarea studiilor de fezabilitate și a proiectelor tehnice de execuție la completarea documentației-suport a aplicației de finanțare și va pregăti achizițiile de bunuri și servicii necesare punerii în fucțiune a proiectului.
DANUBIUS-RI și relația cu utilizatorii finali
Infrastructura de cercetare DANUBIUS va fi construită în principal pentru beneficiul comunităților științifice și academice din Europa și din întreaga lume și va funcționa în conformitate cu principiile open data and access, ce vor fi definite în viitorul proiect DANUBIUS-ERIC. Rezoluția temporală înaltă a datelor primare interdisciplinare și oportunitatea testării in situ transformă DANUBIUS-RI într-o adevărată „mină de aur“ pentru oamenii de știință. Alte categorii importante de beneficiari vor fi municipalitățile și consiliile locale, precum și administrațiile zonale, care vor avea acces la date pentru a-și susține propriile proiecte de dezvoltare, personalul DANUBIUS-RI urmând a îndruma diferiții utilizatori în folosirea datelor. DANUBIUS-RI va putea sprijini proiectele locale privind gestionarea durabilă a resurselor naturale, dezvoltarea durabilă a localităților, consolidarea protecției mediului și a restaurării acestuia, dezvoltarea socială și economică a zonei. DANUBIUS-RI va sprijini măsurile autorităților și organismelor competente privind păstrarea ecosistemul și restaurarea stocului de pește, protecția împotriva inundațiilor și eroziunii, dezvoltarea turismului și crearea de noi locuri de muncă.
Iată doar câteva dintre trăsăturile caracteristice ale DANUBIUS-RI, care demonstrează că acest proiect de infrastructuri își propune să faciliteze reapropierea noastră de natură, că este într-adevăr capabil să ne ajute să găsim răspunsurile la cele două întrebări esențiale: Unde am greșit? și Cum pot fi îndreptate lucrurile?