Autor: Irina Catianis
Problemele specifice de mediu care afectează zona central și est-europeană, inclusiv România, sunt deosebit de complexe și provocatoare. În general, acestea sunt reprezentate de poluarea excesivă (industrializarea, agricultura intensivă, urbanizarea, creșterea demografică), supraexploatarea și utilizarea nesustenabilă a resurselor naturale, managementul și valorificarea deficitară a acestora, inclusiv amenajarea teritorială improprie.
Fig.1 – Rezervația Biosferei Delta Dunării – vedere satelitară (Sursa imagine: SENTINEL-2)
Din ansamblul macro-sistemelor ecologice reprezentative de interes regional, face parte şi aria regională de interes din bazinul Dunăre – Delta Dunării – Marea Neagră (Dunărea inferioară, Delta Dunării, lacurile litorale şi platoul continental al Mării Negre) (Fig. 1). Această zonă a suscitat și continuă să incite interesul comunității științifice și al diferitelor organizații naționale și internaționale în ceea ce privește folosirea durabilă a resurselor și conservarea ariilor de interes în scopul protejării ecosistemelor din regiune.
De ce e important studiul Deltei Dunării?
Delta Dunării este o regiune situată la vărsarea celui mai mare fluviu din Uniunea Europeană – Dunărea – în Marea Neagră, fiind caracterizată prin procese geologice și biogeochimice deosebit de dinamice, specifice zonelor de interacțiune fluviu-mare, cât și printr-o biodiversitate excepțională. Astfel, Delta Dunării a fost desemnată ”Rezervație a biosferei” (Comitetul UNESCO, 1991), ”Zonă umedă de importanță internațională” (Convenția RAMSAR, 1991) și ”Sit natural al patrimoniului natural universal” (UNESCO, 1991).
Delta Dunării, alături de alte delte din lume, este considerată un ecosistem fragil, extrem de vulnerabil la presiunile naturale și antropice. Dintre factorii naturali cu un impact deosebit putem indica schimbările climatice globale care determină modificări ale regimului hidrologic al Dunării, cu mărirea frecvenței viiturilor excepționale și ale perioadelor de secetă, de debit extrem de mic al fluviului, precum și procesele geodinamice, cum ar fi subsidența zonei deltei (proces de coborâre treptată a scoarței terestre, care are loc în bazinele de sedimentare), compactarea sedimentelor, creșterea nivelului mării etc. Dintre factorii antropici se numără poluarea cauzată de industrializarea excesivă și de agricultura ne-ecologică, despăduririle, lucrările hidrotehnice pe cursul fluviului și pe brațele principale din deltă (baraje hidrotehnice, rectificarea meandrelor brațelor etc.).
Proiect GeoEcoMar de evaluare a stării actuale a ecosistemelor acvatice deltaice
În prezent, există numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale cu participarea unor institute specializate, printre care și GeoEcoMar, care au ca obiectiv studiul biodiversității, proceselor sedimentologice și biogeochimice, modificărilor în structura și funcționalitatea ecosistemelor caracteristice din deltă, rezilienței acestor ecosisteme, studii care propun și măsuri sustenabile de protecție a acestora.
Printre aceste proiecte de cercetare se numără și proiectul ”Cercetări pentru evaluarea stării actuale a ecosistemelor acvatice deltaice pe baza indicatorilor specifici de mediu (hidro-morfologici, fizico-chimici și biologici) și cartarea modificărilor plan-spațiale a zonelor umede în puncte cheie din cuprinsul arealelor deltaice”, din Programul Nucleu al GeoEcoMar, susținut financiar prin Planul Național de CDI. Obiectivul proiectului este evaluarea interdisciplinară a stării de calitate a mediului (calitatea apei și sedimentelor, biota, și evaluarea, extinderea și starea vegetației lacustre și evidențierea fenomenelor de eroziune/acumulare) în puncte cheie din cadrul arealului deltaic cu scopul estimării impactului și riscului indus de factorii naturali și antropici.
Fig. 2 Activități de cercetare pe teren
n cadrul acestui proiect, au loc o serie de activități de teren (Fig. 2) care se desfășoară în deltă, în lacurile intra-deltaice, lagune și zona costieră din frontul deltei. Activitățile au caracter sezonier, se desfășoară de două ori pe an, de regulă primăvara și toamna, în perioada de ape mari, respectiv ape mici ale Dunării. De altfel, institutul dispune de infrastructura necesară activităților de teren și laborator – nava de cercetare ”Istros”, ambarcațiunea cu motor ”Iris”, instrumente și echipamente pentru cercetare etc.
Până în prezent, au fost luate în considerare o serie de puncte de probă redispuse pe brațele Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, în lacurile din depresiunile deltaice, cum sunt: Depresiunea Sireasa-Șontea-Fortuna sau unitatea hidrografică Lopatna-Matița-Merhei, în zona gurilor de vărsare a brațelor Sulina (inclusiv Golful Musura) și Sf. Gheorghe (Meleaua Sacalin), dar și în alte locații semnificative din cadrul Complexului Lagunar Razim-Sinoie. La îndeplinirea obiectivelor proiectului contribuie mai mulți cercetători din cadrul diferitelor compartimente de cercetare ale institutului – hidro-morfologie, hidrochimie, sedimentologie, geochimie, mineralogie, granulometrie și biologie.
Fig. 3 Modificările malurilor Dunării în bifurcația Ceatal Izmail în două perioade distincte 1980 și 2020
Rezultatele măsurătorilor geodezice și batimetrice detaliate au adus o serie de informații inedite cu privire la schimbările morfologice ale albiei fluviului Dunărea de-a lungul timpului. Sectoarele investigate, localizate în zonele de bifurcație – Ceatal Izmail şi Ceatal Sfântu Gheorghe (Fig. 3), prezintă o importanță deosebită sub aspectul cunoașterii proceselor hidro-morfologice complexe care au loc în albia fluviului Dunărea. Modificările hidro-morfologice și efectele acestora asupra condițiilor mediului (debitul apei, transportul de sedimente, morfologia albiei, deteriorarea biodiversității) reprezintă o problemă stringentă, cu impact asupra ecosistemelor acvatice din bazinul fluviului Dunărea, implicit și asupra ecosistemelor acvatice ale Deltei Dunării. În aceste condiții, devine necesară cunoașterea tendințelor de evoluție geo-hidro-morfologică ale albiei cursului Dunării. Rezultatele investigațiilor batimetrice și geodezice periodice de caracterizare globală hidro-morfologică a zonelor de studiu alese (ex: Ceatal Izmail și Ceatal Sf. Gheorghe), referitoare la dinamica mediului fluviatil dunărean, au permis punerea în evidență a unor sectoare în care predomină fenomenul de eroziune fluviatilă la nivelul patului albiei și a malurilor și, respectiv, fenomenul de depunere de aluviuni.
Ambele zone menționate (în special zona Ceatal Izmail), sunt caracterizate printr-o eroziune accelerată. De aceea este necesară monitorizarea constantă în vederea determinării și cuantificării modificărilor morfologice ale albiei, pentru a putea aprecia schimbările pe care le provoacă în distribuția debitului lichid al fluviului pe brațele deltei.
Alte rezultate obținute în cadrul proiectului au indicat faptul că modificările parametrilor fizico-chimici din Deltă (mai ales cei referitori la calitatea apei și sedimentelor) s-au înregistrat doar în locații izolate, fără a avea extinderi la scară mare. În general, nu s-au înregistrat creșteri/scăderi semnificative ale limitelor admise (în conformitate cu normativele în vigoare), decât cu totul incidental. Cazurile de creșteri/scăderi, mai mult sau mai puțin semnificative, ale limitelor admisibile ale unor clase de calitate, la unul sau mai mulți indicatori, pot fi datorate condițiilor locale ale mediului ambiental tranzitoriu fluvial, lacustru și marin, influențelor sezoniere normale (ex. nivelul apei, intensitatea vântului, valuri etc.), sau episoadelor accidentale (ex. descărcări necontrolate sau accidentale de ape uzate, poluarea difuză etc.).
Fig. 4. Minerale identificate în probele recoltate din secțiunile de control (Chilia, Sulina – Iunie 2020): 1-Granat, 2-Hornblendă verde, 3-Epidot, 4-Disten, 5-Muscovit, 6-Clorit, 7-Min. opace, 8-Hornblendă brună
De asemenea, rezultatele analizelor sedimentologice, granulometrice, mineralogice (Fig. 4), geochimice etc., au conturat diferențierea areală clară a acumulărilor sedimentare din perimetrele investigate, în funcție de debitul lichid și solid al Dunării, dar și în funcție de poziția punctelor de probare față de brațele principale din deltă (principalele surse de aport de sedimente).
Analiza parametrilor ecologici ai bentosului (diversitatea specifică, abundența numerică a organismelor animale care trăiesc pe fundul/substratul lacului) a evidențiat o stare ecologică încadrată în limite normale pentru perimetrele cercetate, zone aflate sub influența condițiilor hidrodinamice particulare și specifice fiecărui mediu depozițional investigat.
Starea populațiilor bentale poate fi considerată bună și nivelul lor de răspuns la poluare este unul moderat, mediul fiind caracterizat de prezența predominantă a organismelor de talie mică, ce se hrănesc la suprafața sedimentelor (Fig. 5).
Fig. 5. Specii de organisme animale întâlnite în probele de sediment (ex: speciile de larve sunt indicatoare de apă curată)
În general, condițiile naturale (Fig. 6) din mediile acvatice investigate nu sunt foarte perturbate și pot fi considerate benefice pentru biota de apă caracteristică ecosistemelor respective.
Fig. 6. Vegetația specifică zonelor umede din cadrul perimetrelor investigate
n general, concluziile ce se desprind în urma analizelor și măsurătorilor efectuate până în prezent arată că efectele factorilor naturali și antropici asupra ecosistemelor acvatice investigate au fost relativ moderate. În baza rezultatelor obținute este însă dificil de decelat care sunt acele elemente perturbatoare care să aibă un impact major asupra mediului și factorilor de mediu, și care să genereze o schimbare a sensului de evoluție a calității mediului și a ecosistemelor investigate. Cel mai probabil, își face simțită prezența capacitatea naturală a ecosistemelor (reziliența) Deltei Dunării de a se adapta condițiilor dinamice de mediu, în special fluxului fluvial variabil al Dunării. În plus, rezultatele obținute reflectă o imagine generală a stării actuale de calitate a apei din momentul prelevării probelor, fiind bine cunoscută variabilitatea spațio-temporală a calității apei.
În egală măsură, e adevărat că planurile de protecție și conservare din ultimii ani au contribuit la minimizarea fenomenului de alterare accentuată. Este însă nevoie în continuare de eforturi susținute, atât pentru implementarea acestor măsuri de protecție și conservare, cât și pentru prevenirea efectelor negative asupra speciilor și habitatelor naturale. Dintre efectele negative manifestate la nivelul arealului deltaic-lagunar putem menționa colmatarea canalelor și gârlelor, colmatarea lacurilor, fenomenele de depunere și eroziune pe brațele principale din deltă, degradarea calității apei, diminuarea potențialului piscicol, eroziunea costieră etc.
Activitățile de cercetare din proiect vor continua până în anul 2022. Este, de altfel, necesară evaluarea continuă a stării de calitate a factorilor de mediu (apă, sedimente, diversitate biologică etc.), considerați factori cheie, în vederea prevenirii degradării diverselor compartimente ale ecosistemelor acvatice din Rezervația Biosferei Delta Dunării – regiune de importanță ecologică națională și internațională deosebită.