Proiecte

Proiecte Naționale (PN IV)

EROVMUS: Interfață îmbunătățită pentru vehicule operate de la distanță pentru studii de muniție

Proiectul EROVMUS își propune să creeze o interfață îmbunătățită pentru piloții ROV (vehicul operat de la distanță), pentru a permite efectuarea de lansări facile și eficiente de servicii ROV în misiuni legate de identificarea/localizarea munițiilor subacvatice neexplodate eșuate pe fundul mării. Aceasta va include atât crearea unei platforme multioperaționale echipată cu o serie de senzori, cât și soluții pentru îmbunătățirea software. Activitățile propuse sunt legate de îmbunătățirea navigației, introducerea de rutine de identificare autonome, precum și de tehnologii performante de preluare a imaginilor. Informațiile obținute de la mai mulți senzori vor fi suprapuse pentru a produce un echivalent al afișajului principal standard (Heads UP (HUD) pentru pilot, reducând numărul de afișaje, ceea ce este necesar pentru o operare eficientă. În plus, vor fi analizate soluții pentru implementarea tehnologiei de realitate virtuală (VR), care permit utilizarea afișajelor virtuale și combinarea imaginilor de la mai multe camere video, pentru a crea un singur afișaj virtual mare pentru îmbunătățirea identificării muniției. Proiectul va dezvolta, testa și optimiza o gamă de instrumente și va aborda interoperabilitatea acestora cu mai multe modele și mărci de ROV-uri existente. Acest lucru va crea o potențială gamă de produse care ar putea fi implementate și de alți producători de echipamente ROV.

Rezultatul proiectului are un potențial atât pentru îmbunătățirea stadiului tehnicii actuale, cât și pentru crearea de noi locuri de muncă și îmbunătățirea competitivității europene in sectorul tehnologiei subacvatice.

DeuteroNoise: ERANET-JPI-OCEANS-Caracterizarea zgomotului maritim în diferite bazine europene și impactul acestuia asupra deuterostomienilor

Dintre sursele de zgomot, traficul maritim ar putea influenta cel mai mult bunăstarea animalelor, deși impactul său este puțin cunoscut în multe bazine maritime europene. Până în prezent, studiile s-au concentrat aproape exclusiv asupra vertebratelor, în care zgomotul implică celulele mecanoreceptoare ale urechii și poate provoca tulburări de auz sau surditate. Celule omoloage au fost descoperite la tunicate, nevertebrate marine strâns legate de vertebrate, deschizând astfel întrebarea asupra capacității tunicatelor de a simți și de a fi afectate de zgomot. Mecanoreceptorii tunicatelor simt undele sonore și mișcarea particulelor și sunt ținte previzibile ale poluării fonice. Proiectul DeuteroNoise își propune să caracterizeze poluarea fonică cauzată de traficul maritim (folosind și simulări) în situri pilot din Adriatică de Nord, Laguna Veneției, Marea Nordului, Marea Neagră și țărmul Barcelonei și să testeze efectele acesteia asupra comportamentului, sistemului nervos și organelor senzoriale, sistemului imunitar și rezistența nevertebratelor marine care sunt strâns legate de vertebrate (deuterostomieni): hemicordate, echinoderme, cefalocordate și tunicate. Aceste animale sunt comune în mările europene și acoperă diferite niveluri ale rețelei trofice, de la holoplancton-meroplancton până la consumatorii primari sesili sau sedentari. Nivelul de zgomot va fi detectat in situ și simulat în laborator. Un studiu comportamental, morfologic și genetic va fi efectuat pe organismele colectate din zone poluate vs nepoluate. Mai mult, animalele vor fi expuse la zgomot în condiții controlate de laborator pentru a verifica efectul acestuia asupra stadiilor larvare, juvenile și adulte la nivel individual și de-a lungul generațiilor. Studiile comparative ne vor permite: evidențierea cauzelor poluării fonice în diferitele bazine; determinarea modului în care speciile reacționează la zgomot; identificarea modificărilor genetice și morfologice; prezicerea sensibilități animalelor care nu pot fi studiate în laborator sau in situ; prezicerea poluării fonice și stabilirea celor mai bune practici pentru a atinge starea bună de mediu a bazinelor europene.

MARCO-BOLO PREMIERE: Observații pe termen lung privind biodiversitatea marină costieră

Proiectul își propune să răspundă provocărilor moderne privind pierderea biodiversității și a habitatelor prin abordarea investigației moleculare a mediului Mării Negre și a speciilor sale. Se depun eforturi susținute la nivel global pentru armonizarea tehnicilor moleculare, pentru a stopa pierderea biodiversității, în conformitate cu dezideratele Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030 – „a plasa biodiversitatea Europei pe calea redresării până în 2030” – și cu Directiva-cadru privind Strategia Marină (2008/56/CE), care impune atingerea unei stări ecologice bune a biodiversității și a habitatelor.

Spre deosebire de abordarea „clasică” bazată pe caractere morfologice, tehnicile de codare cu bare și e-ADN se bazează pe markerii genetici pentru identificarea speciilor. La nivel mondial, numărul speciilor marine al căror genom a fost secvențiat este de doar 190, în timp ce proporția celor din Marea Neagră este mai mică de 0,1% din totalul de peste 2000 de specii existente.

MARBEFES PREMIERE: Servicii ecosistemice bazate pe biodiversitatea marină și funcționalitatea ecosistemelor MARBEFES

Proiectul și-a propus evaluarea impactului stresorilor asupra ecosistemului și serviciilor ecosistemice de reglare, suport şi producţie ale apelor şelfului românesc al Mării Negre, aflate sub influenţa Dunării şi a altor surse antropice, contribuind astfel la înţelegerea modului în care efectele acestora pot afecta calitatea mediului și a biotei.

Proiectul s-a derulat în două etape:

Etapa 1: Evaluarea efectelor stresorilor asupra stării ecologice și serviciilor ecosistemice din Marea Neagră;

Etapa 2: Determinarea efectelor cumulate ale poluanţilor şi factorilor abiotici asupra speciilor şi serviciilor ecosistemice.

Premiere Euro GO-SHIP: Dezvoltarea unui concept de Infrastructură de Cercetare pentru a sprijini hidrografia europeană

Observațiile de la bordul navei și, în special, măsurătorile din coloana de apă rămân activități de bază în oceanografie. În concordanță cu Directivei-Cadru privind Strategia pentru Mediul Marin, fiecare stat comunitar cu deschidere la mare/ocean, inclusiv România, implementează programe de monitorizare a parametrilor fizico-chimici din coloana de apă, menite să furnizeze date care să vină și în sprijinul comunității hidrografice internaționale. Totuși, gradul de participare și implicare al comunității științifice marine românești în cadrul rețelei hidrografice internaționale este relativ limitat. Astfel, proiectul EuroGO-SHIP propune un program menit să ofere servicii și oportunități precum:

formarea de bune practici în laborator, accesul cercetătorilor români la infrastructurile organizațiilor/institutelor de cercetare din Europa (European Infrastructure Sharing);
îmbunătățirea calității datelor hidrografice furnizate, prin dezvoltarea și testarea unei noi metode metode de conservare și analiză a apei de mare pentru determinarea nutrienților;
control secundar al calității datelor, în vederea consolidării capacității de estimare a incertitudinii observațiilor.

RamonCO: Structura bazată pe riscuri pentru evaluarea monitorizării stocării CO2

Accelerarea CCS pentru a furniza reduceri semnificative de CO₂ până în 2030 necesită o integrare strânsă a disciplinelor tehnice, economice, sociale și de mediu pentru a sprijini procesul decizional legat de autorizare și de asigurarea conținerii și conformității sigure în timpul fazei de execuție a proiectelor CCS. Proiectul RamonCO își propune să maturizeze și să aplice cadrul de modelare/inversie dezvoltat în DigiMon la scară completă și să cuantifice provocările și cerințele societale, precum și costurile, pentru a elabora strategii de guvernanță a riscurilor pentru industrie și reglementatori și a le încorpora în instrumentele de suport decizional. Proiectul va dezvolta și demonstra metodologii și instrumente pentru evaluarea conformității și monitorizarea bazată pe risc la scară industrială, inclusiv analiza datelor operaționale de la situri dotate cu tehnologii relevante de monitorizare. La începutul proiectului, vom testa mai întâi cadrul de inversiune pe date sintetice și apoi vom discuta cu partenerii din industrie despre posibilitatea de a furniza date adecvate pentru testarea metodologiei pe date reale din teren. În plus, vom efectua modelarea siturilor de stocare a CO₂ aflate în faza de planificare, cum ar fi câmpurile de gaze epuizate din Olanda. De asemenea, vom investiga modul în care perspectivele asupra stocării CO₂ din țările europene influențează evaluarea riscurilor (pentru huburile de stocare a CO₂ din UE) și cum pot fi acestea utilizate pentru a face alegeri informate privind sistemele de monitorizare.

INOPLAST – Soluții inovative pentru idenficarea și recuperarea macroplasticelor derivate din produse de pescuit de pe șelful românesc al Mării Negre

Proiectul își propune să dezvolte și să testeze practici inovatoare pentru identificarea și recuperarea macroplasticelor subacvatice, provenite în principal din echipamente de pescuit abandonate, aflate în interiorul platoului continental al Mării Negre. Acest proiect urmărește recuperarea echipamentelor de pescuit abandonate pentru reciclare, investigarea transportului și acumulării deșeurilor, cât și evaluarea poluării cu microplastice la speciile bentale și în habitatele acestora. În mod special, proiectul abordează impactul semnificativ pe care echipamentele de pescuit pierdute, așa numitele „ghostnets / plase fantomă”, îl au asupra biodiversității marine, evidențiind riscurile pe care acestea îl reprezintă pentru speciile vitale din punct de vedere economic, dar și potențialele amenințări pe care macro-plasticele, odată întrate în lanțul trofic, îl reprezintă pentru sănătatea oamenilor. Studiile anterioare din domeniu au indicat un grad ridicat al ingestiei de particule microplastice de către fauna din Marea Neagră, fiind necesare acțiuni urgente. Acest proiect este unul inovator, deoarece propune identificarea și utilizarea de noi tehnologii și sisteme pentru identificarea, recuperarea și reciclarea macro-deșeurilor, plasele de pescuit de pe șelful românesc al Mării Negre fiind în special vizate. Obiectivele proiectului includ confirmarea locațiilor plaselor pierdute, recuperarea acestora, evaluarea stării faunei care este prinsă în aceste plase și realizarea de studii privind microplasticele. Instrumentele avansate de batimetrie folosite în proiect facilitează cartografierea precisă a deșeurilor, în timp ce echipamentele dedicate asigură recuperarea lor eficientă. Probele de faună și de sediment colectate, alături de probe din materialul polimeric al plaselor, vor fi supuse unei analize de laborator amănunțite pentru a evalua contaminarea cu microplastice și impactul acestor obiecte. Prin identificarea și completarea lacunelor privind gestionarea deșeurilor și a cercetării poluării marine, acest proiect își propune să ofere recomandări pentru atenuarea impactul deșeurilor de plastic asupra ecosistemului Mării Negre și în scopul protejării sănătății umane.

Mobilitate cercetători din diaspora

Scopul proiectului de mobilitate este acela de a capitaliza expertiza și experiența Dr. Cornel Olariu (cercetător și Profesor asociat în Departamentul ”Earth and Planetary Sciences” de la Jackson School of Geosciences, University of Texas at Austin) în domeniul sedimentologiei și stratigrafiei, prin participarea acestuia la întâlniri cu cercetătorii din cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar, precum și cu studenți din cadrul Facultății de Geologie și Geofizica a Universității din Bucureşti.
Pe durata vizitei, Dr. Cornel Olariu va susține o prelegere publică pe tema „Formarea si evoluția văilor submarine pe panta de taluz continental: un element cheie in transportul sedimentelor la baza bazinului”; se va implica în pregătirea unui proiect legat de transportul și amestecul sedimentelor din albia Dunării cu sedimentele transportate de curenții litorali de la gurile râurilor ucrainene: va lucra cu cercetătorii GeoEcoMar la manuscrise cu temele: (a) proveniența sedimentelor Dunării și a principalilor afluenți, (b) transportul sedimentelor în zona Dunării de Jos și în zona de influență marină, și (c) variația morfologiei frontului Deltei Dunării utilizând hărți batimetrice istorice.

CTS: CO2 Transport and Storage directly from a ship: flexible and cost-effective solutions for European offshore storage

Recently CCS value chain started considering ships for direct injection, not only transport. The CTS project will evaluate the global potential of this technology for facilitating permanent CO2 storage using case studies from offshore on the Norwegian Continental Shelf, Baltics, Black Sea and Atlantic coast of Portugal. CTS will study the impact of direct injection from ship on the definition of capture clusters and storage facilities by developing CCS scenarios in four different offshore regions in Europe. The efficiency of the scenarios from the perspective of cost and abated CO2 emissions compared to existing plans and scenarios will be evaluated. One of the project goals is to advance direct ship injection technology further together with NEMO Maritime – the industrial partner developing one of such solutions. Direct ship injection is a flexible and low cost solution that can help accelerate CO2 storage and contribute to reducing emissions already by 2030. CTS aims at improving cost and efficiency along the value chain; developing new markets by better addressing the need of smaller emitters; increasing LCA and TEA knowledge for the value chains in selected areas. By utilizing offshore storage and building trustful communication with stakeholders in selected geographical locations, CTS also aims to contribute to strengthening the acceptance of CCUS technologies.

The main impact of the project is to provide a technology that will allow to decrease costs, reduce conflicts with other marine activities and increase flexibility for early start of CO2 injection in offshore regions, therefore addressing some of the major issues that can hinder the deployment of CCS in Europe on a scale able to deliver required mitigations before 2030.

The project aims to engage new stakeholders in four offshore regions through versatility, flexibility and cost efficiency of direct CO2 injection from ship for permanent storage. The key outcome is design of a full CCUS value chain including direct injection from ship, with engagement of the stakeholders along it. Creation of a full value chain design will promote stakeholder engagement and create a platform for evaluation of the business cases by individual stakeholders by giving them a realistic scenario to adhere to.

The outcomes should help to increase roll-out of the CCS value chains not only through technological advantages of direct ship injection, but also by reducing the threshold for smaller emitters and unlocking offshore storage potential in sites becoming commercial due to lower capex and opex of direct ship injection. Generally, CTS contribution is to map potential emitters, prepare conceptual design of the value chain with a focus on ship design, wells, and storage site.

CTS: CO2 Transport and Storage directly from a ship: flexible and cost-effective solutions for European offshore storage.

Recently, the carbon capture and storage (CCS) value chain has started to consider ships for direct injection, not just for transport. The CTS project will assess the global potential of this technology to facilitate permanent CO2 storage, using offshore case studies for the Norwegian Continental Shelf, the Baltic Sea, the Black Sea and the Atlantic coast of Portugal. CTS will study the impact of direct injection from a ship on the definition of capture clusters and storage facilities by developing CCS scenarios in four different offshore regions in Europe. The efficiency of the scenarios will be analyzed from a cost and CO2 emission reduction perspective compared to the existing plans and scenarios.

One of the project’s objectives is to further advance ship-based direct injection technology together with NEMO Maritime – the industrial partner developing one such solution. Ship-based direct injection is a flexible and lower-cost solution and can help accelerate CO2 storage while contributing to reducing emissions before 2030. CTS also aims to improve cost efficiency along the value chain; develop new markets, better addressing the need for smaller emitters; increase knowledge of LCA and TEA for value chains in selected areas.

By utilizing the offshore storage and building a trusted communication with stakeholders in the selected geographic locations, CTS also aims to help strengthen the acceptance of CCUS technologies.

The main impact and outcome of the project is to provide a technology that will enable cost reduction, reduce conflicts with other marine activities and increase the flexibility for early start of the CO2 injection in the offshore regions, thus addressing some of the major issues that may prevent the CCS deployment in Europe at a scale capable of delivering the necessary mitigation measures before 2030.

Through the versatility, flexibility and cost-effectiveness of direct ship-to-ship CO2 injection for permanent storage, the project aims to engage new stakeholders in the four targeted offshore regions. The key deliverable is the design of a complete CCUS value chain, including direct ship-to-ship injection, with stakeholder engagement along the way. Creating a complete value chain design will promote the stakeholder engagement and create a platform for individual economic assessment for the stakeholders, providing them with a realistic scenario to adhere to.

The project results will contribute to the growth of CCS value chains not only by exploiting the technological advantages of direct injection from ships, but also by lowering the threshold for smaller emitters and unlocking the potential of offshore storage in sites that will become commercial due to the lower investment and operation of direct and operational costs generated by direct injection technology from ships. In general, the contribution of CTS is to inventory and locate potential emitters, to prepare the conceptual design of the CCS value chain, with a focus on the design of ships, wells and storage sites.

CTS: Transportul și stocarea CO2 direct de pe o navă: soluții flexibile și eficiente pentru stocarea în partea de offshore a Europei

Recent, lanțul valoric al captării și stocării carbonului (CCS) a început să ia în considerare navele pentru injecție directă, nu doar pentru transport. Proiectul CTS va evalua potențialul global al acestei tehnologii pentru facilitarea stocării permanente a CO2, utilizând studii de caz din domeniul offshore pentru platoul continental norvegian, Marea Baltică, Marea Neagră și coasta atlantică a Portugaliei. CTS va studia impactul injectării directe de pe o navă asupra definirii clusterelor de captare și a instalațiilor de stocare prin dezvoltarea scenariilor CCS în patru regiuni offshore diferite din Europa. Eficiența scenariilor va fi analizată din perspectiva costului și a reducerii emisiilor de CO2 în comparație cu planurile și scenariile existente.

Unul dintre obiectivele proiectului este de a avansa în continuare tehnologia de injecție directă de pe nave împreună cu NEMO Maritime – partenerul industrial care dezvoltă una dintre astfel de soluții. Injecția direct de pe nave este o soluție flexibilă și cu costuri mai mici și poate ajuta la accelerarea stocării CO2, contribuind totodată la reducerea emisiilor înainte de 2030. CTS urmărește îmbunătățirea eficienței în materie de costuri și de-a lungul lanțului valoric; dezvoltarea de noi piețe, abordând mai bine nevoia emițătorilor mai mici; creșterea cunoștințelor în ceea ce privește LCA și TEA pentru lanțurile valorice din zonele selectate.

Prin utilizarea stocării offshore și prin construirea unei comunicări de încredere cu părțile interesate din locațiile geografice selectate, CTS își propune, de asemenea, să contribuie la consolidarea acceptării tehnologiilor CCUS.

Impactul și rezultatul principal al proiectului este de a oferi o tehnologie care va permite reducerea costurilor, reducerea conflictelor cu alte activități marine și creșterea flexibilității pentru începerea timpurie a injectării de CO2 în regiunile offshore, abordând astfel unele dintre problemele majore care pot împiedica desfășurarea CCS în Europa la o scară capabilă să ofere măsurile de atenuare necesare înainte de 2030.

Proiectul își propune să implice noi părți interesate din cele patru regiuni offshore vizate prin versatilitatea, flexibilitatea și eficiența costurilor injecției directe de CO2 de pe navă pentru stocarea permanentă. Rezultatul cheie este proiectarea unui lanț valoric CCUS complet, incluzând injecția directă de pe navă, cu implicarea părților interesate de-a lungul acesteia. Crearea unui design complet al lanțului valoric va promova implicarea părților interesate și va crea o platformă pentru evaluarea economică individuală pentru părțile interesate, oferindu-le un scenariu realist la care să adere.

Rezultatele proiectului vor contribui la creșterea lanțurilor valorice CCS nu numai prin folosirea avantajelor tehnologice ale injecției directe de pe nave, ci și prin reducerea pragului pentru emițători mai mici și prin deblocarea potențialului de stocare offshore în situri care vor deveni comerciale datorită investițiilor și operațiunilor mai reduse ale costurilor directe și operaționale generate de tehnologia de injecție directă de pe navă. În general, contribuția CTS este de a inventaria și localiza potențialii emițători, de a pregăti designul conceptual al lanțului valoric CCS, cu accent pe proiectarea navelor, a sondelor și siturilor de stocare.